EmiliaŢuţuianu
Emilia Ţuţuianu: Cum explici – pentru noi cei mai puţin iniţiaţi – cununia, armonia transcendentală – dintre medicină (mai ales, chirurgie) şi poezie, în întreaga ta creaţie?… România este cunoscută mai cu seamă în Europa, dar nu numai! prin operele unor savanţi poeţi sau savanţi filosofi (cazul unui Ştefan Lupaşco, fiind de departe revelator!), dar sinteza dintre o lirică non-creştină şi sapienţială şi prestaţia (praxis-chirurgicală) unei ştiinţe (medicina) se poate întâlni mai rar. Cum explici ,,cazul” Dimitrie Grama?
LABIRINTUL
La început, în fiinţa-mi de lut
s-a pitit tainic iubirea..
Şi-n rădăcinile adânci ale ei,
viaţa a luat forma aripilor albe
Timpul, fără a-şi schimba măsura,
Ghemul Ariadnei l-a desfăcut,
încet, de la sine…
Şi, din Cunoaştere, a izvorât
lumina înţelepciunii,
Din Adevăr s-a zămislit
lumina dragostei,
Contopindu-se cu materia
Şi atunci a izbucnit
flacăra sufletului
Ca Persefona am străbătut labirintul,
şi am simţit în ceafă, răsuflarea-i rece
Şi cu fiecare pas cutezat, se deschidea
adânc, rana de sub pleoape..
De secera lunii am atârnat,
ispita „capitulării laşe”…
Şi-n inima mică, ca un fruct,
am adunat izvoare de cristale
Ce au săpat adânc, în suflet,
Cetatea Luminii!
JOC
De mică, am visat să merg pe valul apei înspumat,
S-adun în ochi mişcarea lui şi reflectarea cerului,
Să simt răcoare-i la picioare,
Să simt că-ntregul corp mă doare.
Şi într-o zi…
Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau
Şi pietricele zvârlite departe, pe mal adunau
Erau zeci, sute şi mii
şi albe şi negre, maro, cenuşii,
Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere
Venind de departe, vorbind de alte ere.
***
M-am aplecat şi-am strâns şi eu…
Le-am aşezat chiar la uscat,
Le-am ridicat şi m-am jucat
Zvârlind în sus pe rând, mereu,
Una, două, trei, patru…dar au picat
Din nou în praf. S-au murdărit!
Şi-atunci iarăşi am pornit
Pe prundul aspru să găsesc
Doar pietre albe, negre, maro şi cenuşii…
***
Trecut-au anii…Te-ntâlnii pe malul apei argintii
Eram ca doi îndrăgostiţi, ce-nlănţuiţi
Mergeam încet, călcând uşor,
Nisipul ridicând în zbor,
Dar, deodată am simţit intrând în tălpi
prundişul galben-cenuşiu,
Şi am strigat, ca şi atunci când pietricele azvârleam
În apa în care mă scăldam;
Înnebunită am ţipat: Sunteţi aici? Nu m-aţi uitat?
…………………………………………………..
Le-am strâns apoi pe toate-n mâini
albe şi negre, maro şi cenuşii,
Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere,
Venind de departe, vorbind de alte ere.
***
Strângeam, strângeam şi trupul mi-l simţeam
Plin de fiori şi de durere…
Dar nu ţipam; ci iar strângeam,
Mai tare, tot mai tare vream…
***
Şi sângele simţeam că-mi fierbe,
Ceream ceva şi nu ştiam
Că-n mâini s-a plămădit durere şi plăcere,
Şi pietrele-mi intrau în piele iar
sângele curgea şuvoi…
Iar mâinile lipsite de viaţă şi moi
se desfăcură încet, pe rând,
ca şi o vorbă dintr-un gând.
Pe degete, sângele-mi făcuse inele
iar ele, sfintele pietricele,
Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate şi sfere
Venind de departe, vorbind de alte ere,
Nu mai erau: albe, negre, maro, cenuşii
Ci roşu aprins, cu pete aurii
Şi-n mâini parcă aveam zeci, sute, făclii.
***
Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ
Şi ochii şi faţa şi gura-mi rosteau în cuvânt
„Ce-amarnică-i truda!…
Dar, iar am plecat pe malul apei înspumat
Pietricele s-adun: albe şi negre, maro, cenuşii
Să le dau strălucirea, să le fac roşii-aurii….
REVENIRE
Cuprind în braţe căldura verii
şi-n suflet vreau s-o strâng
pentru tine, când vei veni..
Singurătatea, vicleană vietate,
sfidându-mă duşmănos, mă privea…
Mă ghemuiesc în mine, obosită;
Şi adun în braţele ce-mi flutură în vânt,
amintirile rămase, din alt timp.
Inima se deschide ca o rodie,
Cu picături roşii, ce se-amestecă
cu scurgerea haină a Timpului,
cu nisipul lucrurilor pierdute,
cu osteneala trupului zbuciumat,
cu arşiţa febrei…ce mă devoră
NELINIŞTE
Tristeţile nopţilor sunt
neîngăduitoare,
Ele se nasc din trăirile zilelor,
şi mor din dorurile neîmplinite.
De aceea nu ne iartă,
ci ne împovărează…
cu dorinţa cunoaşterii de sine.
MÃRIMEA TIMPULUI
Zilele şi nopţile se măsoară cu ora.
Unele sunt scurte, altele sunt lungi,
Dar mărimea lor nu depinde de oră
Ci, doar de ţelul la care vrei s-ajungi.
Eu vreau zile şi nopţi ca la Polul Nord
Poate că atunci voi avea Timp
Să Trăiesc, să Gândesc, să Iubesc
Dar, poate că nici atunci,
fiindcă,
Şase luni noapte, şase luni zi,
Se măsoară tot cu ora
…………………………….
Nu-mi rămâne decât timpul
Transformat în Eternitate
VIAŢA ŞI MOARTEA
În zori, când soarele cu şoapte se răsfrânge,
Lumina cu steliţe piteşte-n ea ivirea…
Suav parfum de roze mărturisesc iubirea,
Şi-n tăcute vise, chemarea lor se frânge..
Lumina cu steliţe piteşte-n ea ivirea…
Clipa străvezie ca amintire trece,
Şi-n în tăcute vise, chemarea lor se frânge..
Pământul reînvie ca dintr-o lume rece.
Clipa străvezie ca amintire trece,
Cu gânduri grele, crengi de cais s-aplecă,
Pământul reînvie ca dintr-o lume rece,
Să le adune-n vise ce vin, trăiesc şi pleacă.
Cu gânduri grele, crengi de cais s-aplecă,
Îmbrăţişând pământul cu amăgiri deşarte,
Să le adune-n vise ce vin, trăiesc şi pleacă,
Tot ce a fost viaţă şi neatins de moarte.
ILUZIE
Când a căzut o petală,
m-am bucurat.
Am crezut că va creşte
Fructul.
Am aşteptat…,dar
el n-a mai apărut.
Atunci mi-am dat seama,
cât de mult am cerut!